Entropionul si consecintele sale

Atunci cand din diferite cauze (ereditare: la rasa Shar-Pei, accidentale, etc.) se modifica pozitia pleoapei, aceasta rasfrangandu-se spre interior, vorbim despre entropion. Ne vom ocupa cu precadere de rasa Shar-Pei, unde incidenta afectiunii este foarte mare, practic neexistand individ fara probleme.

In urma unei selectii nu intotdeauna atent si stiintific facute prin acceptarea la reproductia rasei Shar-pei (Mastino Napoletano, Saint Bernard, Mastiff, Cane corso etc.) a indivizilor cu "probleme" , acestia transmit aproape intotdeauna la descendenta (urmasi) defecte! Astazi, proprietarii (insuficient pregatiti, informati) se confrunta cu probleme serioase.

Corectarea acestui defect de pleoapa se face exclusiv chirurgical! inainte de terminarea cresterii, uneori incepand chiar cu varste foarte mici (2 saptamani) se recurge la sutura pleoapei. Excesul de pleoapa se marsupializeaza prin suturi succesive in puncte separate pe intreaga lungime a pleoapei atat cea superioara cat si cea inferioara (dupa caz), folosindu-se un fir de sutura neresorbabil monofil de grosime 4-0 dupa cum se vede in imaginile de mai jos.

Entropion bilateral – ochiul drept

Entropion bilateral – ochiul stang

Rolul acestei interventii este impiedicarea rasfrangerii spre cornee a cililor palpebrali care prin iritatie mecanica permanenta ajung sa produca plagi corneene de diferite profunzimi, situatia putand degenera daca nu se iau masuri ajungandu-se la ulcere corneene a caror tratare este complicata, de durata si costisitoare. Pentru diagnosticarea corecta a "consecintelor" entropionului testul cel mai folosit este marcarea leziunilor corneene existente cu fluoresceina, dupa cum se va vedea in imaginile de mai jos.

Catelul din prezentarea noastra nu a fost norocos, testul cu fluoresceina a indicat prezenta leziunilor corneene la ambii ochi, dupa cum se va vedea in imaginile urmatoare.

Corectarea chirurgicala definitiva prin indepartarea excesului de pleoapa se recomanda a fi facuta la terminarea cresterii somatice sau in situatiile in care simpla sutura nu este de ajuns (de regula este).

Concluzie
Iubitorii acestor rase, minunate dealtfel, se vor confrunta in continuare cu aceste defecte ce pot fi eliminate doar printr-o selectie foarte atenta si in timp. De aceea proprietarii trebuie sa fie foarte bine informati despre aceasta afectiune si consecintele sale, care nu de putine ori, prin necunoastere si nerecunoasterea timpurie a simptomatologiei de debut a dus la pierderea vederii ochiului afectat.

Dr. Horvath Atilla